Daca nu imi era inca clar acum imi este ca fetita din globul de cristal a disparut intr-un abis si nu o voi mai revedea niciodata. Stii, imi da o lacrima in coltul ochiului gandindu-ma cum am pierdut-o si prin cate a trecut sa ajunga la curajul de a pleca, dar asta-i viata, nu-i asa?
Sper ca fata de acum nu va pleca niciodata, ar fi prea trist.

"It was short, it was sweet, we tried."

Da, a fost putin, au fost doar cateva clipe de fericire, dar frumoase si de neuitat. 

Nu stiu tu cum vezi acea perioada, dar pentru mine va ramane mereu in amintirea mea, ca un suspin scurt de toamna cand voi privi pe geamul mangaiat de picaturile de ploaie si voi relua toate trairile de atunci, fiind consolata doar de aroma ceaiului cald.

Nu vreau sa schimb nimic sau sa reiau ce a fost cu speranta ca as fi procedat mai bine, pentru ca amintirile ar fi devenit mai putin frumoase iar asta mi ar da un gust amar, iar mie imi place gustul ceaiului cu aroma de musetel, imi place ce am devenit si cum am devenit. Ar fi pacat.

A ramas doar o urma de multumire, multumire pentru faptul ca m-ai ajutat sa ajung aici si sa fiu ceea ce sunt, pentru ca ai un mare merit in construirea unui om mai puternic, mai increzator si mai dornic de a iubi.