O noua viata am inceput, una noua la care am visat mereu. Sunt fericita ca a venit acest moment, ca sunt, eu ,pe picioarele mele si ca am un viitor mare in fata mea.

Libertatea este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care un om il traieste si trebuie sa ne bucuram de ea, in fiecare moment al vietii noastre.

Simti ca nimic nu mai e la fel, ca ajungi in aceleasi locuri in care ai mai fost de atatea ori, dar nu mai sunt aceleasi pentru ca nici tu nu mai esti aceeasi.Esti mai puternica, mai matura si stii ca numai tu iti poti crea un prezent si viitor mai bun.

Euforia te copleseste, luminile se plimba de-a lungul corpului tau, iar tu esti in extaz. Simti cum fiecare por din corpul tau traieste, simti ca cineva te iubeste pentru ca si tu ai ajuns sa te iubesti pe tine.
Este o viata noua, o lume noua in care tu vei fi personajul principal din viata ta.

Sunt mii de trairi intr-o clipa, mii de senzatii pe minut.
Sunt tot ce ti-ai putut dori.

Este cu totul o noua viata intr-adevar.Nimic nu imi mai este cunoscut, nimic din ce fac nu mai este ca inainte. Tot ce a mai ramas vechi sunt doar familia si prietenii, pe care mi-am dorit sa ii am in continuare langa mine.
Sincera sa fiu, niciodata nu am fost atat de sceptica de un inceput asa cum am fost acum, dar nimic nu a fost cum mi-am imaginat ca va fi. Totul are sens acum, iar ceea ce fac in fiecare zi ma face sa adorm mereu cu zambetul pe buze.

Simt ca in fiecare zi, incetul cu incetul, imi construiesc un viitor asa cum mi-am dorit, cu pasi marunti dar atent analizati de constiinta ce nu ma lasa niciodata. Stiu ce vreau de la viata si asta conteaza cel mai mult.
Am venit aici sa imi las amprenta, sa imi ating scopurile, sa ajung pana unde imi doresc eu, iar pana ce nu voi ajunge acolo cu siguranta nu ma voi opri.

O mica frica apare intr-un colt ferit al inimii mele, dar nu o las sa ma dea in jos. Ea este doar o precautie pentru mine, pentru a nu ajunge sa ma duc prea sus pentru a cadea in gol deodata...nu imi doresc acest lucru.
Dar asta nu trebuie aratat. Nu mai sunt fricoasa si slaba. Sunt puternica, increzatoare si mandra de tot ce am construit pana acum si de viitorul care ma asteapta cu bratele deschise, stiind ca voi avea tot ce merit!

Toata lumea isi doreste un nou inceput. Gandul ca totul se va schimba si ca lucrurile vor fi diferite, ca vei proceda altfel acum ca te vezi mai intelept si mai precaut cu tot ce e in jurul tau, cu totii vrem asta: un nou inceput.

Mie mi-e cam frica de inceputuri, sincera sa fiu. Necunoscutul mereu m-a speriat, fiind vorba de un caracter perfectionist, rational si in cautare de control asupra a tot ce i se intampla in viata. Da, asa sunt si mereu o voi recunoaste. Imi doresc ca acest inceputul din viata mea sa nu ma ia prin surprindere, pentru ca daca imi pierd controlul, imi pierd si firea si voi incepe din nou cu stangul, cum am facut-o si la alte inceputuri pe care le am avut in viata.

 Dar ce am mai invatat in cautarea asta a controlului, de-a lungul timpului este ca niciodata lucrurile nu vor sta exact asa cum iti doresti, asa ca un citat exprima cel mai bine ceea ce simt eu despre acest inceput "Asteapta-te la ce e mai rau si spera la ceva mai bun."

Daca nu imi era inca clar acum imi este ca fetita din globul de cristal a disparut intr-un abis si nu o voi mai revedea niciodata. Stii, imi da o lacrima in coltul ochiului gandindu-ma cum am pierdut-o si prin cate a trecut sa ajunga la curajul de a pleca, dar asta-i viata, nu-i asa?
Sper ca fata de acum nu va pleca niciodata, ar fi prea trist.

"It was short, it was sweet, we tried."

Da, a fost putin, au fost doar cateva clipe de fericire, dar frumoase si de neuitat. 

Nu stiu tu cum vezi acea perioada, dar pentru mine va ramane mereu in amintirea mea, ca un suspin scurt de toamna cand voi privi pe geamul mangaiat de picaturile de ploaie si voi relua toate trairile de atunci, fiind consolata doar de aroma ceaiului cald.

Nu vreau sa schimb nimic sau sa reiau ce a fost cu speranta ca as fi procedat mai bine, pentru ca amintirile ar fi devenit mai putin frumoase iar asta mi ar da un gust amar, iar mie imi place gustul ceaiului cu aroma de musetel, imi place ce am devenit si cum am devenit. Ar fi pacat.

A ramas doar o urma de multumire, multumire pentru faptul ca m-ai ajutat sa ajung aici si sa fiu ceea ce sunt, pentru ca ai un mare merit in construirea unui om mai puternic, mai increzator si mai dornic de a iubi.

In viata este greu sa lasi trecutul in spate si mai ales sa te resemnezi cu ceea ce a fost si nu va mai reveni niciodata. Oamenii din viata noastra vin si pleaca, de cele mai multe ori. Ce e mai rau este ca ne dam seama de cat au insemnat pentru noi abea atunci cand numai fac parte din viata noastra, iar singura ta optiune este sa te impaci cu gandul.

Toate aceste lucruri se intampla datorita deciziilor noastre. Pana si un singur cuvant spus unui om este o decizie luata instantaneu, dar ne dam seama de greutatea cuvintelor spuse abea cand ele sunt urmate de schimbari majore de situatie care ne dor. Nu este usor sa realizezi ca si tu esti acela care a gresit si a dus la consecintele ce au urmat, poate uneori nu realizam deloc acest lucru fiind orbiti de un orgoliu inradacinat adanc in noi. Ce optiuni mai ai cand realizezi ca nimic nu se mai poate schimba si ca oamenii care au plecat si-au continuat viata fara tine in ea?

Am trecut prin aceasta situatie si optiunile sunt extrem de reduse. Trebuie sa te resemnezi cu situatia, cu greselile facute din imaturitate, din orgoliu sau poate din nestiinta. Aceste raspunsuri vin cu timpul, care trece lasand urme in sufletele noastre si cu dorinta de a proceda mai bine de acum inainte. Asta inseamna ca ai invatat din greselile facute si ca iti doresti ca viata ta sa aiba alt sens. Trecutul e greu, dar e trecut si este important sa intelegem cu adevarat definita cuvantului.

Despre soarta se vorbeste peste tot. La TV vin astronomi, numerologi, psihologi si incearca sa iti arate din prisma unor cifre, zile de nastere sau trairi interioare cum va fi viata ta si la ce ar trebui sa te astepti de la ea. Nu, nu ai la ce sa te astepti, pentru ca mereu asteptarile tale vor fi urmate de dezamagiri, pentru ca, din nou, realitatea este alta, una mai usturatoare, mai putin subiectiva. Realitatea va fi cea reala, care iti da exact ce meriti si ce e pentru tine, sau nu. Dar ce conteaza daca meriti sau nu, ceea ce trebuie sa faci este sa o astepti cu demnitate si cu putere, multa putere.

Soarta mea este una realista intr-adevar, am vorbit cu ea zilele astea mult si am certat-o pentru nedreptatea prin care ma face sa trec. E cel mai greu sa fii obiectiv cu tine si sa ii dai ei (sortii) dreptate. O urasti pentru ca te face sa treci prin toate aceste momente, dar la sfarsitul zilei ura asta nu e pentru ea, ci pentru tine. Asteptarile pe care le aveai, munca pe care ai depus-o incercand sa schimbi cursul vietii tale au fost atat de slabe in fata sortii incat singura putere pe care o ai in acest moment este sa plangi si nu sa urasti soarta, ci pe tine.

Stiti momentul acela de liniste si suspin dupa un planset indelung? Ala e momentul cand accepti ceea ce ti se intampla si incepi sa te gandesti la ce vei face de acum incolo. In acel moment incepi sa te modelezi si sa ii joci inca o data jocul sortii. Te resemnezi si incepi sa muncesti pentru a profita cat poti tu de mult de putinele variante pe care soarta inca ti le mai da. Asta inseamna putere, inseamna umanitate, modul in care un om isi croieste viata cu propriile maini.